Feeds:
Posts
Comments

II

“Viteza cu care mergeam era destul de mare;trecuse de 130 de mult,dar nu imi pasa.Aveam nervi si chiar sete de sange.Niciodata nu mai mi se intamplase asa ceva de cand am cunoscut-o pe Bella,insa acum mai mult ca niciodata imi doream sa simt gustul sangelui Bellei.

Dintr-o data drumul s-a schimbat si am ajuns imediat in fata casei Bellei.Am deschis fereastra,ca de fiecare data,insetat si cu viteza.Bella era in pat,citea.M-a salutat uimita si s-a uitat ciudat la mine.M-am napustit aspura ei fara mila,iar atunci simteam ca fiara si demonul din mine actioneaza.Simteam cea mai mare furie si credeam ca o sa omor pe cineva insa nu s-a intamplat asa.

-Edward nu!Te rog !Te implor,nu imi face rau!

In momentul acela ii puteam citi gandurile Bellei.Nu vedeam nimic altceva decat groaza,teama,dispret fata de mine.Furia era si mai mare.Crestea de la un moment la altul,dar nu stiu exact motivuil,fiindca nu mi se intamplase asa ceva niciodata.Parca toata ura din inima mea pentru Jacob se revarsarse pe Bella.Am sarit peste ea in pat si mirosul de sange era din ce in ce mai aproape.”

-Edward!Edward!

-Ce s-a intamplat?

-Edward ai adormit?

-Cred ca da.Cu toate ca imi vine foarte greu a crede.O ,la naiba,am uitat de ziua Bellei.

***

Intram cu Bella pe usa casei familiei mele.Expresia fetei ei era diferita.De obicei era plictisita cand venea la mine,poate fiindca  casa arata asa de obisnuita,insa acum era diferita,mai vesela,mai frumoasa.Alice,Esme si Rosalie muncisera aproape toata ziua pentru a modifica aspectul casei,special pentru ziua Bellei.

Bella zambea si avea o privire uimita,ceea ce cred eu ca e bine.I-am pus mana la ochi si am dus-o in sufragerie.Acii toata lumea o astepta fericita si emotionata,sperand la o reactie pozitiva din partea iubitei mele.Bella ramasese cu siguranta fara cuvinte.Avea gura cascata si ochii mari ca de broasca.

-Va multumesc mult pentru surpriza,insa nu trebuia!

-Bella,esti o fata buna si meriti asta;spuse Esme sincera.

-Si in plus chiar nu trebuie sa te simti prost,te iubim cu totii;a adaugat si Alice cu zambetul pe buze.

Doar Rosalie statea in coltul camerei cu o privire trista.M-am dus la ea furios si am intrebat-o:

-Rosalie,de ce esti trista?Chiar mereu trebuie sa fi tu impotriva Bellei?

Fara sa vreau am vorbit cam tare,si in camera s-a facut liniste.

-Rosalie stai linistita;a venit Bella grijulie la ea.O sa ne imprietenim noi.

-Bella,iarta-ma daca te-am facut sa te simti prost cand erai alaturi de mine,dar asa sunt eu,mai dificila.Nu prea suport de fel fiintele.

-Nu este nicio problema.

Bella m-a luat grabita afara si mi-a facut morala cateva minute.Am retinut decat ca nu a fost frumos din partea mea sa tip la Rosalie,in rest am auzit decat bla bla bla,fiindca era plictisitor.

Dupa morala,ne-am asezat imbratisati pe iarba,luna fiind singurul martor al declaratiilor pe care ni le faceam.Ochii Bellei erau stralucitori.Puteai citi iubirea in ei.

-Edward.Stii ca te iubesc?

-Poate.

-Chiar si un minut daca nu te-as vedea nu cred ca as rezita.Vreau din tot sufletul sa devin si eu vampir.

-Bella,tu esti steaua mea.

-Sunt decat o simpla stea,care ar cadea daca ai pleca.

-Nu o sa te parasesc niciodata.

-Daca ai pleca m-as stinge si m-as pierde in univers,ca intr-0 carte un simplu vers.

Asa a continuat intreaga seara.O seara speciala pe care nu o voi uita niciodata.

I

O descriere ampla a povestii nu pot sa fac,deoarece nu stiu exact ce idei imi vin in minte in urmatoarele minute,ore,zile.Toate capitolele vor fi din pesrspectiva lui Edward

13 septembrie.

Astazi este ziua Bellei si nu am habar ce sa ii cumpar.In fiecare an facem petreceri si ii cumpar cate ceva special,dar in acest an nu pot spune acelasi lucru.Familia mea este la vanatoare ,iar eu nu prea pot descurca foarte bine singur,chiar daca am 190 de ani.

Toata scoala ma crede un pusti de bani gata,frumos,cu muschiuleti,bine format.Ce-i drept sunt bine format si sunt sigur ca nimeni nu mi-ar putea lua locul in scoala.

-Hey Bella,ce faci?La multi ani!

-Buna.Multumesc.Ai vazut noul elev?

-Nu..avem un nou elev?

-Da…si nu stii cat de tare e…

-Poftim?!

-Scuze.Este asa glumet..

-Da..sigur un caopil rasfatat,slabanog,fara pic de muschi.

-Crezi tu asta.Daca ai stii ce muschiuleti are…

-Bella,deja ma faci gelos.

Chiar eram curios sa vad cum arata pustiulica asta nou.Incepeam sa cred ca locul mi-ar putea fi luat,si nu eram de acord cu asa ceva.

Pauza s-a terminat  si aveam ora de biologie .Eram deja foarte streasat gandindu-ma la cadoul potrivit pentru Bella,iar acum cu noul elev sunt si mai stresat.Chiar inainte sa intram la ora suna telefonul.

-Alo.Buna Edward.

-Buna Alice!

-Am vazut ca nu stii ce cadou sa ii faci Bellei,iar ea va fi foarte dezamagita,asa ca adu-o diseara la noi acasa.

-Ok.Multumesc.Pa!

-Pa.

Ora devenea din ce in ce mai plictisitoare.Toate lucrurile pe care deja le stiam si privirea plictisita a Bellei imi faceau placere de un somn pe cinste.Parca visam cu ochii deschisi.In fata unui rasarit de soare,cu parul Bellei ca abanosul pe picioarele mele mangaindu-l si sotpindu-i Bellei cat de mult o iubesc.Valurile marii inflacarate parca le auzeam si tipetele copiilor care veneau insotiti de parinti pe plaja se auzeau din ce in ce mai tare.Bella m-a luat in brate spunand ca nu vrea sa ne despartim,si eram cat pe ce sa ne sarutam cand visul a fost intrerupt de catre un necunoscut.

-Buna ziua.Ora de biologie a domnului Long?

-Da putiule.Esti elevul cel nou nu?

Era adevarat.Noul elev era chiar muschiulos.Avea parul nu foarte scurt, un tricou mulat pe el si o privire plina de ura care parca ma apasa.Mi se parea cunoscut,dar nu stiu exact de unde.Avea o fata de…lup.

Toata ora  s-a holbat la mine de parca ar fi vrut sa sara pe mine si sa ma bata.Din and in cand ridica spranceana,uitandu-se la Bella,insa aceata nu ii dadea prea mare atentie.Mai mult era atenta la explicatiile profului,fiindca vroia sa isi repare 7-le.

In sfarsit ora s-a terminat.Cand sa ies din clasa m-am lovit de Jacob,elevul nou.

-Hei Cullen.Ce faci?

Nu intelegeam.Ramasesem fara cuvinte.De unde imi stia numele?…

***

Nici nu l-am luat in seama.Am iesit grabit si am alergat in curte.Picaturi mici de ploaie se vedeau pe firele de iarba abia crescute.M-am asezat pe banca nervos si am incercat sa ii citesc mintea.Imi era tare greu.Parca era o bariera intre mine si el.Nu intelegeam de ce.Cum am incercat sa il citesc,in minte mi-a aparut imaginea Bellei,auzind si vazind tot ce era in mintea Bellei.

Nu stiam ce se intampla cu mine,de aceea m-am urcat in Volvoul gri si am pornit spre casa,uitand complet de ziua Bellei si de rugamintea lui Alice.